De ceva luni, norii negrii se strângeau pe cerul PSD-ului. Loviturile la ficat (vorba domnului premier “ficatul rezistă!”) veneau, perfect regulamentar însă şi în slujba interesului public, din partea unui consorţiu transnaţional de jurnalişti de investigaţie admirabil conduşi de Paul Radu, ceea ce toată lumea cunoaşte sub denumirea generic de Rise Project, cea de la etajul cinci dintr-un birou de pe Calea Victoriei (Hotnews e la etajul 4).

Rise Project este un proiect extrem de bine finanţat, de pildă de capitaliştii de la Google care au finanţat Digital News Initiative pe plan mondial cu 24 de milioane de euro. Din acei bani s-au găsit şi 850.000 de euro pentru finanţarea jurnalismului de investigaţie românesc, conform Paginademedia.ro. Vă daţi seama că având în vedere falimentul gazetelor, în acest domeniu aceste resurse îţi pot cumpăra suficientă putere de investigaţie cât să devii în timp record deranjant. Ficatul a început să nu mai reziste pentru că Rise a mers pe urmele lui Dragnea şi pe urmele afaceriştilor români cu bani investiţi în Brazilia, în parteneriat cu jurnalişti de investigaţie locali. Nu sunt bani de la Soros, sunt însă de la Departamentul de Stat via Fondul ONU pentru Democraţie şi, ghinion, proiectul transnaţional la care Rise Project e afiliat este şi înrudit cu Radio Europa Liberă/Radio Liberty. Pentru fiecare dictator sau pentru fiecare politician puternic care se visează dictator în bucata asta de lume există, la timpul său, un ghimpe informaţional trimis de imperialiştii americani la timpul potrivit.
Totul e oficial din ce dă Rise Project. Documente de la registrul comerţului brazilian, informaţii despre sinuciderea lui Costel Comana apăsat de datoriile din România, informaţii despre trupa de rock în care cânta Liviu Dragnea în facultate, cu poze de la vilele cu terenuri de tenis unde 8 ani la rând ar fi mers, cu declaraţii de martor, cu găsirea orarelor zborurilor către Brazilia, mereu în aceeași perioadă pentru dl Dragnea şi pentru cei care îl însoţeau, dar pe urma spuneau că nu l-au văzut şi tot aşa. Ultimele “ghiulele” au fost informaţiile despre Doi şi un Sfert, reorganizat sub forma unei camarile sau a unei feude. Citind, ai impresia pentru moment că citeşti scenarii pentru La Piovra (Caracatiţa) şi Corrado Cattanni şi că vor urma noi şi noi episoade, atâta că mai există nişte pastile ici şi colo de Las Fierbinți și de balcanism din acela în care se mai pupă papucul sultanului sau se mai pupă mâna nașului și tot așa.

Fiindcă cuțitul a ajuns aproape de os, ce să vezi? Tropăind rapid, acel şef al ANAF pe care Dragnea îl vrea menţinut acolo în ciuda schimbării guvernului şi în ciuda încasărilor mizerabile la buget a dat un ordin fulger. Metoda e ultracunoscută, când pe jilţul respectiv stătea Sorin Blejnar funcţionarii tropăind din copite, la galop, la galop au încercat să găsească nod în papură fix în contractele de raliu ale lui Victor Ponta, acolo se ascundea marea evaziune. La vremea respectivă niciunul din vajnicii bărbaţi din PSD care urmau să îl apere cu cămăşile rupte prin studiouri TV când era preşedinte şi şef de partid nu erau de găsit. M-am găsit eu şi Radu Soviani să spunem că ANAF-ul e folosit în scop pur politic, lucru devenit ulterior o afirmaţie banală.
Pentru că atunci când cireada vine să sară în spinarea jurnaliştilor de investigaţie trebuie şi un comunicat de presă, acesta a sosit rapid. Cică e o coincidenţă faptul că au sosit inspectorii ANAF fix în ziua în care un articol dărâmător despre Dragnea a fost publicat (cu vreo două ore înainte, articolul fusese deja anunţat şi un mic teaser pus pe facebook), e doar o suprapunere nefericită. Cică, ţineţi-vă bine, controlul a rezultat în urma controlului de risc. Dacă există un sistem de risc al fiscului care să îţi spună să verifici o firmă mică de jurnalism în loc să verifici companiile prin care mii de containere nefiscalizate ajung în pieţele şi oboarele din România prin vămile poroase şi ciuruite de corupţie, în loc să verifici nişte multinaţionale care au o rata mică de fiscalizare locală şi folosesc preţuri de transfer, în loc să verifici off-shore-uri, posesorii de Maybach-uri care plătesc zero taxe, posesorii de iahturi care însă au firme pe perdere, măgăreaţa a căzut pe capul unor jurnalişti de investigaţie.

Pentru buna măsură, dacă tot erau la etajul cinci al clădirii, la Rise Project, inspectorii au coborât orbecăind un etaj şi au venit în control şi la Hotnews, ce să vezi dublă coincidenţă. Surse din interiorul ANAF îmi confirmă investigaţia, Stelian Negrea a pus şi el o informaţie similară pe Facebook, probabil va veni şi confirmarea oficială de la Hotnews. Iar şeful ANAF are multe explicaţii publice de dat. Hotnews se întâmplă să fie platforma care preia automat investigaţiile Rise Project şi de altfel funcţionează ca principal canal de multiplicare în universul românesc pentru platforma transnaţională de jurnalism de investigaţie Rise Project. Nu se întâmplă ca la Baku, unde o jurnalistă Rise a fost filmată cu camera ascunsă în momente intime după ce a dat în vileag caracatiţa corupţiei transnaţionale, însă se întâmplă ca în Romanica – se năpustesc instituţiile statului în capul respectivului. Pentru ca să fie complet comicul situaţiei, până şi Dragnea spune că nu e ceva curat în această poveste, dar spune că nu are nicio implicare. Vă invit să meditaţi dacă îl credeţi – ar trebui să ne întrebăm probabil dacă o fi avut şi o implicare în OUG 13, că până acum omul nu a recunoscut nimic-nimic? Concluzie – în timp ce marile averi zac necontrolate, filierele de evaziune se dezvoltă inclusiv cu ajutor din interiorul ANAF, în timp ce discuţia principală este de majorarea încasărilor la buget, ANAF-ul este folosit pe post de bâtă de miner şi pusă pe spinarea unor jurnalişti de investigaţie, care nu ştiu dacă au barbă sau nu, însă sunt convins că nu au bască. Mai urmează să spună că au găsit la PNȚ-eu valută şi droguri, ca să ne lămurim cu toții că trăim într-un film de acum 20 de ani.